Am găsit această postare in amintirile din 2013....e faină!
Cu siguranță, se vor regăsi mulți, citind- o!
Să auzim numai de bine!

Eşecurile sunt bune. Eşecurile îţi trag vreo două palme şi un şut în fund de nu te vezi şi atunci ori înţelegi că trebuie să faci ceva cu viaţa ta, ori o laşi baltă începând să te victimizezi şi să te plângi. Am făcut-o şi eu de câteva ori. Jalnic. Patetic. Totuşi, omenesc! Mai cad şi oamenii câteodată în bot. Le mulţumesc tuturor celor care au intrat şi au ieşit în ultima vreme din viaţa mea. Mi-au întărit şi mai mult convingerea că viaţa este ceva pe cont propriu şi niciodată nu te poţi baza pe nimeni. Eu până şi umbra mi-am uitat-o de la o vreme. Şi ea pe mine. Câteodată este, câteodată nu. Am decis să păstrez strict doar ceea ce este constant. Sunt sătulă de sinusoidale până la refuz. Să le ia naiba. Dacă viaţa o ia iară pe sinusoidală, o îndrept de nu se vede. Nu mai aştept să o facă de la sine. La urma urmei, traiectoria propriei vieţi îmi stă la îndemână. Nu am să mă mai las trasă în jos de bolovanii din sufletul meu. Am decis să îi elimin. Încet, încet. Uneori şi mie mi se face milă de mine. Nu mă mai rup. Au avut grijă alţii. Mă tratez cu grijă să nu fac septicemie şi să ajung în rahat sufletesc. Nu pot să trăiesc la infinit făcându-mi iluzii cu întâmplări, întrebări şi oameni.